Mi`e frica.De ce ? Nu stiu. Poate teama de a te pierde m-a cuprins in intregime.Esti o bestie cu chip de om. Mi te-ai infiltrat in sange, in viata, in corp, in amintiri, in tot.Nu. Nu te urasc. Te doresc, te iubesc. Reprezinti sensul vietii pentru mine.Vietile noastre au fost monotone pana in momentul cand ne-am cunoscut.De ce ? Pentru ca asa a fost scris. Sa ne intalnim, sa ne indragostim unul de celalalt, pentru ca mai apoi sa disperam.
Nu mai vreau. In fiecare noapte adorm gandindu-ma la tine. Nu suport. Imi vreau viata inapoi, cand adormeam imaginandu-mi doar ce voi face ziua urmatoare.
Cand ma gandesc ca te voi vedea, simt un gol in stomac. La fel, de ce ? Nu stiu. Poate simt iubirea, o iubire ca-n povesti. Nu, nu ca in orice poveste. Ci ca in povestea noastra. O poveste fara sfarsit. Inceputul a fost cand te-am vazut pentru prima oara. Continutul l-a reprezentat acel sentiment intens ce amandoi l-am simtit. Nu pot nega. Si tu ai simtit-o.
Vreau sa nu fie adevarat. Totul sa fie doar un cosmar. Acum ma simt bine, dar mai incolo … Stiu ca te voi pierde iar acest gand ma distruge pur si simplu.
Sunt sute de motive pentru ca te-as putea uri: pentru ca sunt dependenta de tine, pentru ca ma faci sa vibrez in prezenta ta, pentru ca tot timpul ma gandesc la tine, pentru ca mi-ai adus la viata trairi ce data erau uitate, pentru ca nu imi doresc decat sa fiu cu tine, pentru ca esti tu. Dar nu, nu te URASC. Oribil. Sunt inghetata cand ma gandesc ca pleci. Ca raman singura. Din nou ? Da, din nou iara si inca o data.
Nu gandim la fel, dar totusi avem aceleasi ganduri. Cum ? Nu stiu. Poate pentru ca am petrecut prea mult timp impreuna. Nu ma judeci pentru ceea ce sunt, cum ma numesc sau unde stau. Nu ma judeci deloc.Pur si simplu doar imi esti alaturi mereu.
Cand soarele nu rasare pe cer, rasare in lumea mea cand te vad. Nu stiam ce e viata. Tu m-ai ajutat sa descopar frumusetile ei. Ai aparut in viata mea pe neasteptate, brusc. A fost urat la inceput. Nu te cunoasteam dar totusi vroiam sa fiu in prezenta ta. Cu timpul inebuneam. Ma sufocam in cuvintele tale frumoase. Nu ma mai saturam sa te vad, sa te simt, sa te ating, sa fiu cu tine.
Frumos cat dureaza.Nu putem trai etern in acest vis … Ca ne vom avea unul pe altul pentru totdeauna. Stim bine ca nu e asa.
Stii bine ca tot ce zice publicul se rasfrange asupra ta. Oricat ai incerca sa te dai nepasator, stii prea bine ca te intereseaza. Mereu vrei sa aflii ce zice X sau Y despre tine, dar niciodata nu ai tupeul necesar sa vorbesti cu ei. De ce ? Pentru ca X si Y sunt persoane mult prea importante pentru tine, pentru ca niciodata nu pozeaza disponibili sa vorbeasca cu o persoana atat de comuna/banala/penibila ca tine. De ce ? Pentru ca esti ca o carte deschisa. X si Y sunt niste jurnale inchise cu un lacat ar caror cheie a fost de mult ascunsa. Nu iti ofera acces la informatii despre ele. Incerci sa le cunosti, si ajungi sa aflii lucruri despre ele de la altii, dar de fapt sunt basme.Lumea le barfeste. Asta e treaba lor. X si Y actioneaza, lumea comenteaza. Mereu se vorbeste despre ce au facut, pe cine au mai pacalit, ce glume au mai facut si care e urmatoarea lor miscare. In fiecare zi iti imaginezi ce ai putea vorbi cu ei, dar de fiecare data cand se iveste o clipa in care poti sa le spui ceva, incepi sa tremuri si te pierzi. Viseaza in continuare la viata complicata si frumoasa pe care o au idolii tai, pentru ca niciodata nu vei ajunge ca ei :).